Colonelul Dragomir Ionel executat de „structuri”: SIE și Președinția României

Prima recunoaştere oficială a faptului că jurnaliştii sunt urmăriţi, monitorizaţi şi interceptaţi de serviciile secrete a venit din partea fostului preşedinte Traian Băsescu. Imediat ce unul dintre jurnaliștii răpiți în 2005, Ohanesian Eduard a luat poziţie în privinţa neclarităţilor din dosarul “Răpirea din Irak”, preşedintele ţării de la vremea aceea s-a inflamat. Pe data de 4 iulie 2005, Traian Băsescu a ieşit în public cu o declaraţie şocantă. Fără nici un fel de dovezi, fără să spună de unde ştie. De fapt, președintele se referea la Ionel Dragomir, colonel în cadrul Serviciului de Informații Externe, aflat la acea dată în anchetă, la ordinul generalului Silviu Predoiu.

“E prieten cu un fost ofiţer SIE, colonelul Dumitrescu, şi pleacă urechea la ce-i spune acest personaj dat afară din structură. Ajunseseră oamenii din SIE, din SRI şi din Direcţia de Informaţii Militare să se bănuiască unii pe altii, de era să iasă rău de tot. Erau să se împuşte între ei. Vă daţi seama ce ar fi ieşit?” , a declarat furtunos Băsescu. Din cauza ex-colonelului SIE şi a contactelor personajului cu “nişte irakieni expulzaţi, la un moment dat s-a creat o chestiune extrem de gravă”, a mai declarat preşedintele despre legătura jurnalistului Ohanesian Eduard cu presupusul ofiţer SIE.

Cine l-a informat pe preşedinte despre “discuţiile ” jurnalistului cu ofiţerul, nu se știe nici până în ziua de astăzi. Să fi interceptat Traian Băsescu personal telefoanele ziaristului Ohanesian ? Puţin probabil. Este foarte clar că demnitarul a fost informat de serviciile secrete din dotare. Totul s-a făcut cu o motivaţie. Ofiţerul SIE şi Ohanesian au fost discreditaţi în mod public. Intoxicarea gravă “colonelul Dumitrescu” a făcut valuri în presă. Declaraţia precipitată a preşedintelui României este singura dovadă oficială că jurnaliştii români sunt filaţi continuu de serviciile secrete.

Preşedintele nu a precizat cum de i s-a permis “colonelului trădător” să acţioneze nestingherit şi să încurce trei servicii secrete. Există o singură explicaţie : Traian Băsescu a fost intoxicat de SIE ! Rămânea de văzut cine anume era colonelul Dumitrescu şi nu avea să treacă multă vreme până când acesta a ieşit la iveală.

Ofițerul semnalase acte de corupție la nivel înalt

Mai întâi a fost o ştire pe agenţiile de presă, apoi a apărut şi personajul în direct la televiziunile private. Colonelul SIE Ionel Dragomir, pe numele său adevărat, fusese ţinut luni în şir în anchetă, pentru că generalul Silviu Predoiu căuta un ţap ispăşitor în problema unor scurgeri de informaţii către presă. Jurnalistul a negat imediat orice legătură cu vreun “colonel Dumitrescu” din simplul motiv că nu a avut de-a face cu acesta. Cum avea să declare în faţa instanţei, sub jurământ, Ohanesian nu îl cunoscuse pe Ionel Dragomir până să apară pe micile ecrane.

Am aflat târziu că o posibilă explicaţie pentru “execuţia” sumară a lui Dragomir vine din misiunile pe care acesta le-a dus la capăt în Japonia şi unde, spun colegii domniei sale, fusese îmbiat să ia parte la afacerile murdare ale superiorilor săi. Nu a fost de acord, chiar mai mult, a sesizat pe cale ierarhică debandada şi actele de corupţie la care se dedau ofiţerii aflaţi la post. Nu ştia că loveşte cercurile de interese ale unui viitor preşedinte al României.

În altă ordine de idei, în acea perioadă, la conducerea Direcţiei de Protecţie Internă din cadrul SIE era generalul Silviu Predoiu – Să trăiţi ! Apoi, a devenit şeful Direcţiei Generale de Securitate Internă, adică Predoiu era direct responsabil pentru eventualele scurgeri de informaţii în presă. Pentru că nu a găsit sursele jurnaliştilor, generalul a preferat să arunce toată vina pe altcineva. Ţapul ispăşitor a fost “colonelul Dumitrescu”, ofiţerul care îndrăznise să semnaleze pe cale ierarhică şi legală toate neregulile grave din SIE. Legal, conform regulamentului intern.

Misterul declaraţiilor prezidenţiale a fost dezlegat chiar de ofiţerul sub acoperire. “Colonelul Dumitrescu” a negat orice legătură cu Ohanesian şi a dat în judecată Serviciul de Informaţii Externe, pe fostul şef al instituţiei Gheorghe Fulga şi pe primul-adjunct, generalul maior Silviu Predoiu. Ofiţerul a făcut dezvăluiri în presă, privitoare la corupţia şi trădarea din cadrul Serviciul de Informaţii Externe. Ohanesian a continuat să scriu în presă despre SIE şi după deconspirarea “colonelului Dumitrescu”.

În disperare de cauză, în aprilie 2007, generalul Silviu Predoiu (lustrat de “condamnarea publică a Comunismului şi Securităţii”) a înaintat la Parchetul de pe Lângă Curtea de Apel Bucureşti un denunţ penal împotriva jurnalistului. SIE confirma astfel absolut toate informaţiile apărute în presă sub semnătura jurnalistului Ohanesian. Neprofesioniştii de la conducerea SIE nu ştiau că acest caz nu era de competenţa CAB.  Cum era de așteptat de la Justiția independentă, Ionel Dragomir a pierdut procesul cu Serviciul de Informaţii Externe la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. L-a dat în judecată şi pe Traian Băsescu, cerându-i doar să spună cine l-a dezinformat. Chemat în faţa instanţei, viteazul general Sliviu Predoiu a declarat că Serviciul de Informaţii Externe nu a fost niciodată interesat de sursele jurnalistului Ohanesian Eduard Ovidiu. Aşa să fie oare ?

Ce nu a spus “colonelul Dumitrescu”

Din surse care au activat în structurile de securitate înainte de 1989, am aflat că Ionel Dragomir a debutat ca ofiţer al Ministerului Apărării Naționale. Cel mai probabil rachetist. Apoi, ar fi funcţionat în cadrul Direcţiei a IV-a Contrainformaţii Militare, ci-st la una dintre cele mai secrete baze de supraveghere aeriană la vremea aceea, la Baloteşti. S-a speculat în presă că ar fi fost adus în SIE la intervenţia generalului Constantin Degeratu, fost consilier al preşedintelui. Acesta a negat iniţial că s-ar fi întâlnit cu ofiţerul, în biroul său de la Preşedinţie, apoi şi-a adus aminte, forţat de jurământul depus în instanţa CAB. Din surse SIE am aflat că ofiţerul Dragomir a fost la post în Japonia după 2000. Consilierul economic Dragomir a povestit despre şpăgi către conducerea Serviciului de Informaţii Externe sub conducerea lui Gheorghe Fulga. Se pare că i s-a cerut să participe la licitaţii organizate de oamenii serviciilor secrete. Afaceri murdare care nu aveau nici o legătură cu interesul naţional. A fost neinspirat şi a semnalat abuzurile la conducerea instituţiei, la Preşedinţie şi Parlament. A fost audiat la Comisia de Apărare din cadrul Parlamentului. Nu ştia că loveşte exact în cercurile de interese ale Preşedinţiei, Japonia fiind cuib al intereselor prezidenţiale de pe vremea când Traian Băsescu era primar, iar Japan International Cooperation Agency (JICA) primea proiecte de zeci de milioane de dolari cu încredințare directă.

Astăzi ştim că prin relaţiile colonelului Dragomir cu irakianul Raad Halool, Preşedinţia a primit informaţii importante în cazul răpirii jurnaliştilor din martie 2005. Informările s-au făcut prin intermediul generalului Constantin Degeratu, consilier de securitate la Cotroceni. De altfel, prima sumă de bani (200.000 $) virată de Omar Hayssam către Ambasada României din Irak s-a făcut tot prin intermediul omului de afaceri Halool şi al unui ofiţer cu numele de cod “Doctorul”. Banii au ajuns la ambasadorul Stuparu, apoi au dispărut în neant. 

Traian Băsescu ştia totul despre șeful SIE Silviu Predoiu

Preşedintele României a primit nenumărate plângeri împotriva securistului Silviu Predoiu. Pe 10 ianuarie 2005, la Preşedinţie s-a prezentat un alt ofiţer eliminat abuziv din SIE de generalul Predoiu. Primit în audienţă de Traian Băsescu, ofiţerul i-a înmânat dosarul cu cele mai grave abuzuri ale celui care era, la vremea aceea, directorul Direcţiei Generale de Securitate Internă din cadrul SIE. Ca urmare, preşedintele l-a promovat pe general în funcţia de prim-adjunct SIE. Fără comentarii. 

Nota ofițerului

“Servus Ovidiu,

Desi personal, si am toate motivele sa sustin ce scriu, consider ca Predoiu este un pericol ptr siguranta nationala asa cum ti-am mai scris, il las pe Basescu sa se spele pe cap cu el. Oricum cred ca sunt vinovat de ascensiunea lui Predoiu, deoarece pana sa ajung eu la Basescu in 10 ianuarie 2005, cred ca Predoiu pentru Basescu nici nu exista. Se pare ca eu l-am facut ‘mai mare’ decat era. Acum Basescu prin santaj cred ca il manipuleaza. Asa este cand serviciile secrete ajung pe mana unor veleitari vulnerabili si incompetenti si poate chiar tradatori. Asta este viata. Le doresc mult succes si ‘victorii’ multe. Istoria este plina de astfel de intamplari.”

 

Cariera militara 

1972-1976: Liceul Militar “Dimitrie Cantemir”, Breaza. A facut parte din lotul olimpic de matematica si fizica, ajungind pina la faza pe tara. A fost premiant si a absolvit cu media 9,50. 

1976-1979: Scoala militara de rachete atiaeriene, specializarea Dirijare rachete, Brasov. A terminat cu calificative foarte bune, drept pentru care a fost imediat repartizat in Bucuresti. 

1979-1984: Ofiter la Scoala de aplicatii pentru rachete antiaeriene, Bucuresti. A obtinut numai calificative foarte bune.  

1984-1989: Ofiter de contrainformatii la Scoala de aplicatii pentru rachete antiaeriene si al Comandamentul Apararii Antiaeriene a Teritoriului. Dupa barbotarea structurilor militare provocata de Lupoi, a fost reconfirmat chiar in structura in care lucra. 

1990-1991: Ofiter II in cadrul Centrului de Calcul al C.A.A.T. 

1991-1998: Ofiter I si loctiitor al sefului Sectiei Contraspionaj militar din cadrul Departamentului de Inzestrare al Armatei. 

1998-1999: Devine seful Sectiei Contraspionaj militar la Departamentul de Inzestrare al Armatei. 

1999-2005: Ofiter SIE. 

Studii 

1980-1985: Facultatea de Planificare si Cibernetica Economica din cadrul A.S.E. 

1990: Curs de specializare in limbaje de programare, 6 luni, la Academia Tehnica Militar. 

1996: Curs organizat de catre Defence Institute of Security Assistance Management la Academia Tehnica Militara.  

1997-1998: Curs de specializare in cunoasterea limbii engleze, nivel avansat, la Academia de Inalte Studii Militare. A absolvit cu media 9,52. 

1999-2000: Cursul postuniversitar “Managementul tranzactiilor internationale” organizat la A.S.E., Facultatea de Relatii Economice Internationale. A Absolvit cu media 10, in urma acestui rezultat propunindu-i-se chiar inscrierea la doctorat. 

Evolutia S.I.E. 

1999, decembrie: avansat in functie de conducere – sef serviciu. 

2000: avansat la exceptional in grad de colonel, in urma rezultatelor deosebite pe linie de serviciu. 

2000-2002: misiune externa de lunga durata in Japonia. 

2002: 6 luni pus la dispozitie. 

2003-2005: ofiter in SIE cu calificative foarte bune si rezultate deosebite, apreciate de conducerea institutiei inclusiv prin recompense finaniare.

 

Scurt istoric al Cazului Dragomir

In 2000 este trimis in misiune in Japonia. Chiar inainte de a pleca in misiune, seful sau a avut nerusinarea sa-i sugereze sa trimita periodic diverse sume de bani. Dupa inceperea misiunii, o parte dintre colegii din tara, precum si superiorii i-au trimis mai multe solicitari de bani si favoruri speciale.

In 2001 isi ia un prim concediu, se intoarce in tara si ia legatura cu seful lui direct. Fara nici un pic de interes pentru probleme si realizari pe linie de serviciu, acesta ii reproseaza un singur lucru: faptul ca nu s-a conformat corespunzator la solicitari! Colonelul Dragomir reactioneaza imediat, cerind acestuia sa fie scos la raport la secretarul de stat, generalul Rotaru Constantin. Conform practicii deja cunoscute in toate institutiile militare atunci cind vine vorba de situatii sensibile, seful sau direct l-a aminat pina in ultima zi de concediu cu raspunsul, apoi i-a comunicat ca nu poate fi primit la Rotaru. 

In anul 2002, cererile de bani si favoruri au continuat cu insistenta, dar din cauza refuzului explicit al colonelului Dragomir relatiile cu seful direct si cu ceilalti dalmatieni s-a acutizat. A fost izolat si marginalizat, desi trebuia sa execute in acea perioada misiuni de maxima importanta; practic n-a mai fost coordonat, in conditiile in care misiunile nu permiteau evolutii singulare. Cu toate acestea, a avut realizari profesionale deosebite. 

In acesti doi ani de misiune a organizat mai multe seminarii la care au participat companii straine si romanesti, a pregatit deplasarea mai multor delegatii din Japonia in Romania si a contribuit la promovarea imaginii Romaniei in reviste economice de specialitate. Pentru aceste activitati nu a primit nici un sprijin din partea SIE.  

Mai presus de toate, a contribuit decisiv la introducerea unui capitol referitor la cooperarea in planul tehnologiilor avansate in Declaratia Comuna semnata de catre Iliescu si premierul Japoniei privind relatia Romania-Japonia,  in conditiile in care se cunoaste foarte bine accesul limitat sau interzis unor tari la asemenea tehnologii!Totusi, in data de 1 iunie a fost rechemat in tara fara motiv. 

Pina la finele anului 2002 a fost tinut pe bara, intr-un birou, izolat. Data fiind situatia, a informat ierahic si in scris (refuzindu-i-se, desigur, dreptul de a-si inregistra rapoartele) superiorii despre situatia sa, dar a fost ignorat intru totul. 

In data de 17 iunie 2002 a fost primit la Fulga, caruia i-a raportat inclusiv despre cererile de bani. Acesta i-a dat dreptate si i-a propus sa astepte pina se finalizeaza unele verificari, apoi va primi si raspunsul. Desigur, nici un raspuns n-a venit. 

In luna octombrie 2002 colonelul Dragomir i-a adresat, prin intermediul lui Cico Dumitrescu, un memoriu lui Talpes, in care a vorbit despre coruptia din SIE, despre faptul ca dispune de probe, precum si despre realizarile lui si izolarea la care a fost supus. 

In 11 noiembrie 2002, in urma acestui acestui memoriu, a fost chemat la Fulga. Seful SIE a incearcat sa negocieze situatia si sa-i astupe gura colonelului nostru, facindu-i oferte care mai de care mai avantajoase. Dragomir nu a acceptat propunerile, ba mai mult, a insistat sa se ia masuri legate de cazurile de coruptie semnalate. Fulga a avut o singura replica: “Ai drepate, dar nu pot sa-i dau pe toti afara!” 

Dupa o citeva zile, insa, Fulga a aflat ca Dragomir n-are nici o pila la Talpes, nu are nici o alta sustinere politica sau de alta natura, drept pentru care nu l-a mai interesat subiectul. Mai mult, le-a dat mina libera sefilor colonelului sa-l atace. Apoi Fulga a refuzat orice alta discutie cu Dragomir. 

In decembrie, Dragomir a inaintat un memoriu (similar celui trimis lui Talpes) si la presedintele Iliescu, la care nu a primit nici un raspuns pina in ziua de azi, conform bunului obicei iliescian de a nu se baga in problemele protejatilor sai. 

Din ianuarie 2003 a fost mutat in alta structura a SIE, unde si-a desfasurat activitatea pina in noiembrie 2005, obtinind rezultate foarte bune. 

In aprilie 2003, Dragomir s-a intilnit cu Predoiu care l-a intrebat despre actele de coruptie. Acesta, cu buna credinta, i-a prezentat toata tarasenia. Singura masura luata de Predoiu a fost sa-i avertizeze pe cei acuzati de colonelul nostru si sa intimideze persoanele-martor carora li s-au cerut bani in aceeasi maniera in care s-au cerut si lui Dragomir, mergind pina la a interzice colegilor din structura in care el lucrase sa nu mai vorbeasca cu el. Mai mult, ca se i se astupe gura, i s-a propus sa plece intr-o alta misiune externa. A refuzat deoarece ar fi trebuit sa se intoarca la directia din care plecase. 

Precizare: in toti anii in care a lucrat la SIE a fost testat psihologic anual. Le-a trecut pe toate cu brio. In plus, desi a participat la misiuni alaturi de Iliescu, si-a respectat profesia si pozitia si nu l-a informat direct pe acesta despre problemele pe care le avea, desi au existat destule oportunitati. A preferat calea corecta si legala, a memoriilor si rapoartelor in linie ierarhica. 

Dupa intilnirea cu Predoiu, s-a intensificat activitatea de supraveghere. Gluma glumei, in februarie 2004 Dragomir i-a sesizat in scris directorului SIE ca masurile de supraveghere au fost deconspirate prietenilor sai. 

In data de 4 martie 2004, sotia lui a depus un memoriu la presedintele Iliescu, in care relua probleme din SIE si-l ruga sa-l primeasca pe sotul ei in audienta. Pentru prima data s-a dat un raspuns, solicitindu-se si probele legate de coruptie.

In mai 2004. sotia colonelului a inaintat catre presedinte un nou memoriu in care au fost atasate si dovezile. (In curind le voi publica pe site, alaturi de alte documente.) S-a primit un nou raspuns in care era specificat ca probele au fost inaintate organelor abilitate, carora li s-a cerut si sa comunice masurile luate. Se recunostea, astfel, valoarea de adevar a dovezilor prezentate! Nici pina azi nu s-a primit raspuns din partea acelor organe, probabil atrofiate! Ba mai mult, toti cei incriminati in memoriile inaintate au fost, destul de repede, inaintati in functie. 

In 27 decembrie 2004, un prieten din anturaj ii comunica lui Dragomir faptul ca a fost contactat si i-au fost solicitate informatii referitoare la starea de spirit a colonelului in urma alegerilor, precum si la intentiile lui in continuare. Se pare ca unora le cam tremurau dosurile. 

In 5 ianurie 2005, sotia colonelului inainteaza un memoriu presedintelui Basescu, caruia ii expune problemele si ii solicita o audienta pentru sotul sau. 

In data de 5 ianuarie 2005, sotia ofiterului inainteaza presedintelui Basescu un memoriu (nr. 138), prin care il informeaza despre problemele sotului ei, despre faptul ca acesta are un document pregatit pentru dinsul, cerindu-i sa-l primesca in audienta. Desigur, in urma acestui demers, au inceput presiunile la serviciu pentru a se intra in posesia documentului pregatit pentru presedinte, semn ca incepusera nadragii unora sa tremure. 

Dat fiinda ca n-au reusit sa puna mina  pe acel document, pe 14 februarie 2005 Dragomir a inceput sa fie anchetat sub acuzatia ca ar fi sursa informatiilor publicate in presa de Ohanesian, jurnalistul de la Romania Libera.  

In perioada 14 -18 februarie, colonelul nostru a fost anchetat zilnic, ore intregi, (ca-n fosta securitate, fratilor!). Acesta n-a stat cu mina-n sin si a adresat o serie de rapoarte directorului SIE, informindu-l despre abuzurile la care este supus. Conform obiceiului, i s-a refuzat inregistrarea acestor rapoarte. 

In timpul acestor anchete, lui Dragomir i s-a solicitat sa aduca computerul personal pe care-l utiliza la locul in care isi desfacsura activitatea (in afara SIE), motivindu-se necesitatea stergerii datelor clasificate aflate pe hardul acestuia. Cum era firesc si legal, colonelul a a cerut insistent, verbal si scris, sa se obtina un mandat de la parchetul militar pentru acest computer. Atentie, Dragomir avea aprobarea scrisa a conducerii SIE pentru procesarea de informatii secrete pe calculatorul in cauza! 

In urma acestui refuz, s-au exercitat presiuni deosebite asupra lui, fiind acuzat ca pericliteaza securitatea unor informatii proprietatea SIE; de comun acord cu secretarul de stat  care-l coordona pe Dragomir la vremea a aceea, s-a stabilit sa fie adus in sediul SIE calculatorul sigilat pentru a fi pastrat in biroul secretarului de stat, din teama de a nu se introduce alte informatii (pentru a-l compromite si acuza) pe acest calculator. 

Anchetele au continuat, iar abuzurile savirsite asupra ofiterului au luat forme acute: a inceput sa fie jignit de catre ofiterii care il anchetau, a fost injurat si ameninat de catre Predoiu cu faptul ca i se vor organiza inscenari cu posesie de droguri si posesie de documente secrete. Naghism curat! 

Dragomir nu s-a lasat mai prejos si a inaintat o serie de rapoarte directorului SIE, prin care solicita informarea parchetului militar si scoaterea la raport la presedintele Romaniei, precum si audierea acestuia in comisiile de control ale activitatii SIE din parlament. La nici unul nu s-a dat raspuns si nici nu s-a acceptat inregistrearea lor. 

La sfirsitul lunii martie, un prieten i-a comunicat faptul ca a obtinut niste informatii referitoare la criza ostaticilor din Irak, de la un fost partener de afaceri, cetatean irakian. A prezentat aceste informatii generalului Predoiu, care i-a raspuns colonelului ca n-are nevoie de informatii de la el si i-a cerut sa nu mai furnizeze conducerii astfel de date. 

In urma solicitarilor sale insistente si disperate, pe 30 martie 2005 Dragomir a fost anuntat ca presedintia a dispus sa se intilneasca in data de 2 martie 2005 cu consilierul de stat Constantin Degeratu pentru a discuta despre o posibila intilnire cu Basescu. 

Intrevederea cu Degeratu a durat 4 ore si jumatate, timp in care colonelul nostru a prezentat memoriul pregatit pentru presedinte. De asemenea, in discutie a fost abordata si problema ostaticilor din Irak, subiect la care Dragomir a vorbit despre informatiile obtinute, specificind ca nu are nici o legatura operativa cu acel cetatean roman (acesta fiindu-i doar prieten) sau cu cel irakian. In obtinerea informatiilor de la irakian nu se utilizau logistica sau resursele SIE, iar Dragomir actiona ca orice cetatean de buna credinta al tarii. Cinstit vorbind, care dintre noi n-ar fi facut acelasi lucru, crezind la vremea respectiva ca-i vorba de vietile romanasilor nostri in joc! 

Desigur, Degeratu a mirosit imediat valoarea informatiilor prezentate si a cerut continuarea furnizarii acestora, intrebind care sint pretentiile cetateanului irakian. Dragomir i-a raspuns ca cetateanul irakian dorea ca, in cazul solutionarii fericite a crizei, sa i se acorde viza de Romania pentru a-si vizita familia. Precizare: irakianul nostru avea interdictie de a intra in tara pentru ca n-a acceptat sa devina papusa SRI-ului.

Degeratu a spus ca-l va informa pe presedinte si ca-i va comunica raspunsul acestuia.

Dupa citeva zile, Degeratu i-a comunicat lui Dragomir ca presedintele a fost de acord cu acordarea vizei cetateanului irakian numai in situatia in care irakianul va avea o “contributie hotaritoare” la rezolvarea crizei ostaticilor si i s-a cerut pastrarea confialitatii totale fata de presa si SIE, cerindu-i-se in mod expres sa nu anunte sefii SIE. 

Ulterior ofiterul a furnizat presedintiei 10 documente legate de acesta afacere. In acelasi timp, Degeratu i-a solicitat colonelului nostru sa redacteze un raport detaliat referitor la situatia lui, mentionind ca aceasta este cererea presedintelui.

In 12 aprilie, acest raport a fost inaintat lui Degeratu.

 

In 8 mai, Predoiu, cu prilejul unei alte anchete (desigur, haituirea continua), l-a injurat grav pe ofiter de fata cu martori: “copil de trupa”, “cacatule”, “nimeni ce esti”, “n-ai nici o sansa si-o sa te termin” (nu-i asa ca vi se pare cunoscut stilul?), l-a injurat de mama si i-a spus ca ar fi mai bine sa-si dea demisia. 

Deloc intimidat, Dragomir a raportat acest incident lui Fulga si lui Degeratu, solicitind implicarea parchetului militar. Fulga nu a raspuns si raportul a disparut. Degeratu, mai istet, l-a rugat sa nu se adreseze parchetului militar deorece s-ar fi patat imaginea presedintelui. Astfel, incidentul s-a inchis. 

In 4 iulie, ziarul Ziua publica afirmatiile presedintelui referitoare la col Dumitrescu. (voi pune pe site toate articolele de presa referitoare la acest caz, la Predoiu si cele de interes din criza pseudo-ostaticilor) 

Pe 6 iulie, alarmat, Dragomir s-a prezentatl la Degeratu si i-a spus despre articolul publicat si despre faptul ca acest articol se referea la el. Degeratu i-a raspuns ca presedintele nu l-a consultat cind a facut acea declaratie si nu are nici un sfat pentru el. Mai mult, i-a precizat ca presedintele nu-l mai poate primi in audienta deoarece nu are posibilitatea de a verifica informatiile din raportul referitor la situatia lui si nici nu are posibilitatea sa controleze SIE. Dragomir l-a intrebat, atunci, ce se va intimpla cu el, iar Degeratu a dat din umeri. 

Dupa aceasta discutie, colonelul nostru a inceput sa fie anchetat pe subiectul nou: criza ostaticilor. In stilul care-l caracterizeaza, Dragomir a prezentat realitatea care nu a convenit deloc celor care-l anchetau. 

In perioada urmatoare a inaintat nenumarate rapoarte catre Fulga (omul perseverent, nu?), pina la data de 28 august. 

In 29 august  i se da voie sa se intoarca la birou si i se propune sa fie mutat in alta parte, dar colonelul nu accepta si se intoarce la locul de munca anterior (cel la care se mutatse dupa problemele cu dalmatienii si banii). 

In 29 august 2005, sotia ofiterului depune la presedinte memoriul nr. 30554. In paralel, catre Fulga au fost inaintate mai multe raporte in care se solicita comunicarea numerelor de rapoarte depuse anterior. De asemenea, prin rapoarte de data asta inregistrate la SIE, a reluat prezentarea tuturor aspectelor de ilegalitate si abuz in serviciu care au fost savirsite impotriva lui. 

In 31 august are loc o intilnire cu inspectorii ministrului (control intern), care a durat 15 min. Au facut un raport nefundamenat (o abureala) si care practic nu continea nimic.

In 8 septembrie, Dragomir contesta acest raport si solicita sa se efectueze un control adecvat. Daca Dragomir ar fi fost un tip patat, credeti ca ar fi fost atit de nebun incit sa ceara el insusi investigatii complete? 

In 13 septembrie, Fulga primeste de la Dragomir un raport bine documentat, care era practic era un rezumat al tuturor ilegalitatilor pe care le sesizase in timp. Normal, nici un raspuns. 

In 23 semptembrie, adreseaza un memoriu presedintelui Comisiei de aparare, ordine publica si siguranta nationala de la Camera Deputatilor si presedintelui Comisiei de control al activitatii SIE de la Camera Deputatilor, in cadrul unei intilniri cu Mihai Stanisoara si Romeo Raicu. Ca rezultat al  acestei intilniri, in 6 octombrie, Dragomir ii prezinta lui Romeo Raicu un nou raport referitor la contributia lui in criza ostaticilor. 

In 11 octombrie este anuntat ca va fi judecat in Consiliul de judecata al SIE, fara a i se comunica motivele. 

In 13 octombrie, Dragomir ii prezinta lui Raicu un raport referitor la faptul ca nu i s-au comunicat motivele pentru care este trimis in Consiliul de judecata. Drept urmare, in 19 octombrie este anuntat ca pe 22 octombrie Dragomir va putea sa consulte dosarul in baza caruia a fost acuzat. Cum era de asteptat, dosarul nu continea nici o proba care sa-l incrimineze pe colonel. Nu au fost luate declaratii nici macar celor care il acuzau. Singurele documente erau rapoartele a 4 ofiteri de protectie interna care il anchetasera si care scrisesera aceste rapoarte pentru actiunea anterior prezentata a inspectorilor.  Pentru aparenta de legalitate, i s-a cerut si lui sa dea o declaratie dosar, dar i s-a impus sa fie una generala. Cind Dragomir a ripostat la acesta cerere idioata, baietii au reformulat si i-au precizat sa se axeze numai pe povestea cu calculatorul  si pe cea cu ostaticii. 

Dupa asta, i s-a comunicat ca nu mai are acces la documente si i s-a interzis sa mai consulte dosarul, precum si ordinele interne care reglemetau desfasurarea consiliului de judecata. 

Omu’ nostru i-a semnalat lui Fulga ce se intimpla, prin raport inregistrat. 

In paralel, Dragomir a inaintat un memoriu lui Romeo Raicu, document prin care se contesta continutul referatului pus la dosar (referatul era partinitor,  nu reflecta realitatea, cuprindea acuzatii care nu erau probate prin nimic in dosar). 

In 15 octombrie, s-a prezentat la Degeratu si i-a povestit ce se intimpla. Normal, Degeratu a zis ca nu are ce face, ca institutia vrea sa-l termine si cea mai buna solutie ar fi sa plece de la ei – ceea ce nu se putea intimpla, dat fiind ca Dragomir urma sa apara in fata Consiliului de judecata. 

In 28 octombrie are loc, in final, Consiliul de judecata. A fost o mascarada. S-a decis trecerea in rezerva fara drepturi. 

In 29 octombrie, are loc o alta intilnire cu Degeratu care-l sfatuieste sa produca trei documente – o contestatie, o cere de transfer la MApN si o cerere de trecere la pensie. Dragomir face aceste documente si i le inainteaza pe toate lui Fulga. 

In 15 noiembrie este anunat ca acea contestatie nu a fost aprobata si a fost trecut in rezerva fara drept de pensie. 

In 25 noiembrie, inainteaza un memoriu la Avoatul Poporului (nr. 18288); i se raspunde ca acest caz nu e de competenta institutiei. 

In 29 noiembrie, inainteaza  un memoriu la LADO (inregistrat mai tirziu cu nr. 531-13.12.2005) si s-a intilneste cu presedintele de onoare, Draganescu. Raspunsul stiut deja: nu e de competenta lor cazul. 

In 13 decembrie  depune la Cotroceni, la presedinte, o contestatie (nr. 43234) privind trecerea in rezerva. 

Pe 14 decembrie, Dragomir depune plingere (nr. 4835) in contencios administrativ.  

 

Documente desecretizate din ancheta SIE

 

Tweet