Condamnat la moarte pentru că a ales NATO

Secretele unui condamnat la moarte

Deși a militat în vorbă și în faptă pentru intrarea țării noastre în organizațiile euroatlantice și a participat activ la acțiuni împotriva clanului Ceaușescu, celebrulRauta Constantin Răuță, a rămas și după 2000, un simplu condamnat la moarte. Urmașii Securității, metamorfozați în magistrați militari după 1989, nu pot ierta fuga „la dușmanul SUA” a fostului ofițer în cadrul direcției tehnice a Departamentului de Informații Externe  (UM 0920/M-500). Astfel, Răuță rămâne singurul român condamnat la pedeapsa capitală, pentru că s-a dezis de regimul comunist și a trecut în tabăra NATO.

Totul se întâmpla în România, o țară care în 1990 a abrogat pedeapsa cu moartea. Cazul nu ar fi ajuns atât de cunoscut dacă, ardeleanul nu se încăpățâna să dea cu tifla regimului comunist chiar și după ce a defectat, Răuță participând (după ce a primit azil politic în SUA) la numeroase activități de protest organizate peste ocean. A deranjat atât de tare, încât, conducerea DIE de la vremea aceea a ajuns să-i negocieze asasinarea chiar cu temuta mafie. Subliniem faptul că, rămas peste ocean, fostul locotenent major DIE Răuță a avut parte de o carieră fulminantă. După ce a primit azil politic și drept de muncă pe teritoriul american, inginerul electronist a fost angajat prin concurs la cel mai mare centru de cercetări NASA, Goodard Space Flight Center, din Greenbelt Maryland, fiind cooptat în proiecte strategice importante ca sistemele de sateliți, telescopul Hubble sau scutul anti-rachetă.

Dealtfel, ca o recunoaștere a calităților sale, anul trecut, statul român i-a înapoiat cetățenia și cartea de identitate la care avea dreptul. După 1989, la intervenția noilor aliați, au fost reabilitați dezertori DIE celebri ca Ion Mihai Pacepa sau Liviu Turcu. Unii au primt înapoi gradele și bunurile care le-au aparținut. Constantin Răuță face notă discordantă. De ce în anul 2012, într-o Românie cu pretenții de stat democratic, fostul inginer-ofițer DIE (care a făcut cu 40 de ani înaintea tuturor românilor pasul către alianțele euro-atlantice) mai este considerat trădător ? Ce secrete ale statului comunist a luat cu el peste ocean Constantin Răuță? Sunt numai câteva întrebări la care vom încerca să răspundem în continuare.

Știi numele meu. Și ăsta este secret de stat!

Nicolae Andruta Ceausescu

Nicolae Andruta Ceausescu

Undeva la începutul anilor ’70, un tânăr inginer absolvent al Facultății de Electronică și Telecomunicații, Constantin Răuță, câștiga prin concurs două burse în domeniul calculatoarelor, în lumea liberă (una dintre burse se referea la o specializare de şase luni în Italia, cealaltă în Franța). După facultate, ardeleanul este angajat ca proiectant la IPROCHIM Bucureşti, apoi la Direcția de Organizare și Control din cadrul Ministerului Industriei Chimice. Era necăsătorit.

Pe vremea aceea, pentru a putea pleca în Occident, orice om obișnuit trebuia să lupte cu birocrația comunistă. Se depuneau nenumărate cereri, la care conducerea de partid și de stat dădea sau nu avize (cerere de ieșire din țară, viză de pașaport, viză de intrare în țările respective, etc). În cazul tânărului Răuță, aceste avize întârziau să apară. Plecarea la bursele câștigate prin concurs părea un vis nerealizabil. Până într-o zi când, tânărul inginer este chemat de Romanov, șeful de personal al ministerului, ofițer acoperit în cadrul DIE.

„Vrei să pleci. Știu cine te poate ajuta „, i-a spus șeful de personal lui Constantin Răuță pe drum spre biroul ministrului Industriei Chimice. După o scurtă prezentare, ministrul Mihail Florescu (evreu la origine, pe numele real Iacobi Iancu) îl conduce pe Răuță în sala de consiliu a ministerului. Într-o încăpere ferită de ochii lumii, pe scaun, îi aștepta cineva. „Dânsul este Constantin Răuță”, spuse ministrul Florescu. „Bine, bine. Te rog să ne lași singuri”, ordonă necunoscutul și Florescu dispăru ca o umbră. „Eu sunt Nicolae Ceaușescu”, se prezentă omul fără să se ridice de pe scaun. Apoi, văzând surprinderea tânărului, își întări spusele: colonel Nicolae Andruță Ceaușescu, directorul Direcției de Personal din cadrul DIE. „Dar ce este DIE?”, bâigui încurcat Răuță. „Spionajul extern”, răspunse plin de importanță Andruță.

Sesizând o undă de mirare, generalul îi explică răbdător tânărului inginer în ce consta întâlnirea lor. Răuță nu putea pleca la nicio specializare afară, chiar dacă își câștigase pe merit bursele. Nu era căsătorit, nu avea copii, pe scurt, nu prezenta nicio garanție că se va mai întoarce din Occident. Exista o singură soluție – pentru a pleca, inginerul putea să intre în spionajul extern. „Dacă nu vrei, vom găsi noi alt Răuță. Mai ales acum că știi secrete de stat, nu mai poți pleca nicăieri”, spuse ultimativ fratele președintelui țării. „Ce secrete de stat tovarășu’ colonel? Eu lucrez aici, la centrul de calcul!”, spuse încurcat Constantin Răuță. „Știi numele meu. Și asta este secret de stat!”, concluzionă Andruță Ceaușescu.

Încadrarea în DIE, singura şansă de ieşire din ţară

La 1 Iunie 1971, Răuță a fost încadrat în DIE și a depus jurământul militar. A lucrat o perioadă ca ofițer-inginer la Direcția Tehnică M-500 (condusă de

colonelul Vasile Goga), compartimentul Depistări, pază și alarmare, cu sediul într-o anexă a Consiliului de Miniștri și folosit ca instituție de acoperire pentru T.O. Constantin Răuță a realizat planurile instalațiilor de pază și protecție pentru serviciul tehnic, pentru sediul central DIE de pe strada Batiște cunoscut ca „Banca” și pentru reședința lui Nicolae Ceaușescu din cartierul Primăverii. Astăzi, Răuță afirmă că a acceptat să facă parte din spionajul extern pentru că nu avea altă șansă de ieșire din țară. Nu putea pleca să-și urmeze visul decât dacă făcea pact cu diavolul. Ulterior, a încercat să-l tragă pe sfoară, lucru confirmat de fuga sa în SUA. De altfel, chiar rapoartele șefilor săi direcți (declasificate recent) menționează lipsa de interes a ofițerului în munca de spionaj. Într-o discuție, pentru prima oară, Constantin Răuță ne-a povestit că DIE a dorit să-l infiltreze la o firmă dinNapolicare avea legătură cu Flota a IV-aamericană.

Constantin Răuţă a fost trimis de Nicolae Andruţă Ceauşescu să pună microfoane la Casa Albă • Fostul ofiţer DIE a fugit de pe aeroportul dinNew York• Richard Nixon i-a acordat azil politic în ciuda presiunilor făcute de Nicolae Ceauşescu.

Așteptându-l pe Răuță

untitled

Așteptându-l pe Răuță.

Constantin Răuță a rămas în Statele Unite la data de 24 noiembrie 1973, fugind de pe aeroportul dinNew York, în timp ce aștepta avionul cătreWashington. Foştii săi colegi îşi aduc aminte că Răuţă era așteptat de ofițerii acoperiți din cadrul Misiunii Permanente a României la ONU, conduși de colonelul Neculae Ropotean (fost profesor de limbă engleză). O fotografie unică îi prezintă pe câțiva dintre aceștia în așteptare chiar în ziua în care Răuță a hotărât să fugă. Martorii oculari ai momentului povestesc că Ropotean l-a așteptat la filtru mai bine de o oră pe „diplomatul” Răuță. Când a înțeles că acesta a dispărut, s-a întors la subordonații săi alb ca varul la față și le-a spus doar atât: „Gata, nu mai e. A fugit la americani!”.

Oficial, Constantin Răuță fusese trimis să în misiune pe linie de „T.O.” să verifice aparatura din dotarea rezidențelor (lectorate în limbaj DIE)WashingtonșiNew York, în perspectiva vizitei președintelui Nicolae Ceaușescu în SUA. Neoficial… Într-un interviu recent, Răuță vorbește pentru prima oară despre o misiune secretă, încredințată de colonelul Nicolae Andruță Ceaușescu. Răuţă dă de înțeles că ar fi fost trimis de fratele președintelui să pună microfoane chiar la Casa Albă sub ochii serviciilor secrete americane. Acesta i-ar fi interzis orice discuție cu șefii săi ierarhici despre această problemă. Conform rapoartelor și analizelor olografe realizate de UM 0920/I.C 8-9 DIE (Notă raport privind analiza situației unor ofițeri din UM 0920 care au trădat în timp ce se aflau în misiune în exterior – Strict Secret Ex. Unic NR. c/1668 din 29 IX 1979), în momentul plecării, diplomatul DIE avea asupra sa, „geanta cu scule” și un plic diplomatic sigilat. Despre „geanta cu scule” cum numeau anchetatorii DIE valiza ardeleanului nu se dau detalii. Răuță dă de înţeles că în valiza respectivă avea microfoanele, emițătoarele și antenele, echipamente destinate Casei Albe. Oficial, Răuță a fost condamnat de instanțele regimului comunist pentru înaltă trădare prin transmitere de secrete către NATO, o alianță din care și România face parte astăzi. El neagă toate aceste acuzaţii.

„Ca urmare, prin menținerea condamnării la moarte (133/02.09. 1974), eu sunt acuzat că am transmis secrete de stat României!”, conchide Răuță.

Însemnele sacre ale DIE

La capitolul dezvăluiri, „condamnatul la moarte” Constantin Răuță a fost destul de zgârcit. Cu siguranță că are multe de spus despre instituția în care a activat pentru scurtă vreme. Cu ajutorul lui, dar și din surse proprii, am reușit să aflăm câteva din cele mai ascunse secrete ale Departamentului de Informații Externe al Securității. Astăzi știm cu siguranță că omul avea asupra lui sigiliul diplomatic cu numărul 164, ștampila ofițerului de la T.O., pașaportul diplomatic în care Ambasada SUA la București menționa că Răuță va însoți delegația oficială a RSR la Casa Albă, un plic diplomatic și geanta cu scule din metal. Cât despre conținutul acesteia din urmă… „Eu am declarat acum la procurorul militar care era conținutul genții mele și a pus-o imediat în dosarul secret. Nu înțeleg de ce ?!”, spune cu mirare Răuţă.

El povestește că în ziua plecării, autoritățile americane l-au cazat la un hotel din NewJersey, unde membri Misiunii Permanente a României laNew Yorknu aveau acces. În seara aceea, în ciuda semnalelor negative de la București, președintele SUA Richard Nixon a hotărât să îi acorde azil politic. Nicolae Ceaușescu amenința Casa Albă că-și va anula vizita dacă Răuță și geanta sa nu-i sunt înapoiați. La hotelul în care stătea românul s-au prezentat patru ofițeri FBI conduși de Jay Katzin (reprezentant al Statelor Unite la Misiunea ONU din New York) care au ridicat geanta și plicul. Fără să întrebe nimic. I-au lăsat cheile, pașaportul și sigiliile. Ulterior, valiza și plicul diplomatic au fost înapoiate oficialilor români cu mențiunea că nu au fost deschise. Așa am avut noi șansa să examinăm pentru prima dată o parte din însemnele sacre ale DIE. Sigiliul diplomatic era folosit în special la asigurarea valizei din metal. Însemnul din bronz era gravat cu un model extrem de elaborat, iar pe spate avea un număr. 164 în cazul lui Răuță. După cum spune acesta, sigiliul era imposibil de duplicat. Pentru sigilare se folosea o ceară specială furnizată de centrala MAE sau de sediile consulatelor României din străinătate. Valiza nu se putea deschide decât prin ruperea sigiliului diplomatic. Cel de-al doilea însemn era folosit în loc de semnătură. Ofițerii din categoria lui Constantin Răuță nu semnau niciodată documente dacă se aflau în misiune externă. Puneau o ștampilă folosind o cerneală simpatică ce nu putea fi vizualiztă decât în spectru infraroșu. Sigiliul personal al lui Răuță cuprinde la mijloc literele TO, iar pe margini CR ( probabil inițialele ofițerului) și literele GE .SSD. Cheia valizei era absolut banală. Pe capacul sigiliului este inscripționat ACME 3, probabil o referință la Antrepriza Construcții Montaj Energetic sector 3. O altă fațetă a biografiei legendate a inginerului Răuță Constantin.

O mică parte din secretele lui Răuță. 

 

Leave a comment

Your email address will not be published.


*